Holuri şi verande

Holul de la intrare, ca şi cele dintre camere sunt pe nedrept considerate spaţii de legătură, fără personalitate, deşi sunt primele pe care le vedem

În lumea agitată de astăzi mai avem foarte puţin timp pentru contemplare, siestă sau mici activităţi care ne binedispun. Cu excepţia camerelor cu funcţiuni clare, precum dormitorul, bucătăria sau baia, restul locuinţei este un loc care ne inspiră prea puţin. Aţi auzit pe mulţi să spună că le place holul lor de la intrare? Sau că s-au gândit să decoreze un hol în loc de un dormitor?

Schimbă realitatea!


E bine să nu uităm că holul, plasat deseori la intrarea în locuinţă, este primul spaţiu al casei pe care îl vedem atunci când revenim după o zi de muncă şi locul în care îi primim pe musafirii noştri. Aceasta este camera care creează prima impresie. De cele mai multe ori, aici avem un cuier, o comodă în care stau pantofii şi alte lucruri care nu-şi găsesc loc în altă parte.
Dacă eşti o fire poetică, visătoare, cu pasiune pentru obiecte delicate şi cărţi, nu te limita la a avea grijă doar de living şi birou. Fă în aşa fel încât atunci când intri în casă să te întâmpine mobilierul preferat sau cărţile ori obiectele preferate. Nu scrie în nicio lege că hainele trebuie să stea la uşă şi cărţile în ultima cameră. Ai puterea să schimbi o realitate, din păcate atât de des întâlnită încât a devenit aproape obligatorie. Am prieteni care şi-au instalat în hol, chiar lângă uşa de la intrare, o canapea confortabilă, un lampadar şi un raft mic cu cărţi. Aici îşi petrec cei doi membri ai familiei perioada de după cină: fără televizor.
Alţi prieteni au pe holul de la intrarea în casă fie o colecţie de tabouri autentice, fie vitralii de mari dimensiuni, fie peretele este sculptat sau la intrare îi întâmpină o lucrare de artă. Gusturile şi plăcerile diferite sunt cele care ne separă de restul, ne fac să fim unici şi să perpetuăm unicitatea.

Prispa din istorie şi balconul
Prispa sau veranda erau elemente foarte importante în familia rurală. Mai mult chiar decât livingul, care nu exista decât în casele boiereşti. Ţăranii nu stăteau în casă decât iarna, şi atunci doar când trebuia să doarmă, altfel viaţa te solicita din zori şi până la asfinţit pe afară, prin grajd, prin poiată. Dar vara, prispa umbrită era locul în care bărbaţii stăteau la o ţigară şi la citit ziarul, iar femeile croşetau, coseau, cârpeau.
Unele case noi de astăzi, deşi păstrează veranda de la intrare, nu-i menţin şi funcţiunea. Este tot un loc de trecere, ca şi o modalitate de izolare termică a locuinţei, creându-se o zonă-tampon între casă şi exterior. Dar veranda s-a mutat pe balcon. Balconul sau terasa au devenit zonele de grădină personală, în special pentru locuitorii blocurilor din cartierele-dormitor, cu foarte puţină verdeaţă. De aceea vom vedea deseori în balcoane ghivecele cu plante, în special muşcate şi petunii, un scaun-două şi o măsuţă la care familia se adună în serile de vară.